Constantin Prezan s-a născut la Butimanu, Ilfov, la 27 ianuarie 1861. A făcut studii militare medii la Iași, superioare București și la Fontainebleau în Franța. S-a specializat în armele Cavalerie și Geniu. A urcat treptele ierarhiei militare de la sublocotenent în 1880, maior (1892), colonel (1901), general de divizie (1914) la general de corp de armată în 1916.
S-a remarcat la comandă în cel de al doilea război Balcanic, iar la Iași, în 1914 a comandat Armata a IV-a, care urma să devină Armata de Nord, până în 1916. A participat la luptele din Transilvania, în zona Bistrița-Cașin, apoi a pregătit și condus bătălia de apărare a Bucureștiului din noiembrie 1916.
A devenit la propunerea regelui Ferdinand Șeful Marelui Cartier General al Armatei Române, echivalentul azi al Sefului Statului Major General. A fost rivalul generalului Alexandru Averescu, șeful Armatei a II-a, dar avea un stil mult mai modern și activ de comandă. La 1 aprilie 1918, s-a pensopnat, revenind la șefia Marelui Cartier General în octombrie 1918, cerând din nou pensionarea în 1920.
În 1930, alături de Alexandru Averescu a devenit Mareșal al României. Constantin Prezan nu s-a implicat ca Alexandru Averescu în politică.
După 1901, Constantin Prezan a petrecut mult timp la moșia Schinteia, Vaslui, pe care a părăsit-o doar atunci când avea sarcini militare.
Constantin Prezan a murit la 27 august 1943, la 82 de ani,
Articolul 162 de ani de la nașterea mareșalului Constantin Prezan apare prima dată în Stirile Moldovei.