Domnitorul Mircea cel Bătrân „s-a pristăvit” la 31 ianuarie 1418, conform unei cronici sârbești. A domnit de la 23 septembrie 1386 și până la moartea sa la 31 ianuarie 1418, cu o întrerupere în 1394-1396, după bătălia de la Rovine.
A fost în bune relații cu Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și viitor împărat romano-german pe care l-a ajutat în cruciada de la Nicopole din 1396.
În vremea sa au fost atestate județul Jales (arealul Gorj-Mehedinți de azi) și Vâlcea, precum și funcții din sfatul domnesc ca stolnic și vistiernic.
L-a detronat pe domnitorul Iuga al Moldovei, punându-l pe Alexandru cel Bun. În 1402, a eliberat Chilia condusă de genovezi și a administrat-o în comun cu Alexandru cel Bun, care a controlat-o începând din 1426, singur.
Titulatura sa din 1406 îl arăta stăpân pe Țara Românească de la Vârciorova la Chilia și Silistra și din Amlaș și Făgăraș până la Dunăre. Din 1408, se implică în subminarea Imperiului Otoman în luptele pentru succesiunea lui Baiazid, între cei trei fii ai acestuia.
Semnează o capitulație cu fiul cel mare al lui Baiazid Mahomet/Mehmet în 1417 prin care țara era autonomă intern, plătind un tribut anual. Dobrogea a fost pierdută în intervalul 1416-1420.
A fost înmormântat la ctitoria sa de la Cozia. Patru dintre fiii săi au fost domni ai Țării Românești.
The post 31 ianuarie 1418-moartea domnitorului Mircea cel Bătrân appeared first on Stirile Olteniei.
