Acum 171 de ani, venea pe lume Ion Luca Caragiale. Numele lui însemna „oglinda neagră”, într-o traducere din turcă. Alții spun că strămoșii săi erau plăcintarii lui Caragea Vodă. Marele Caragiale a luat „la mișto” tot ce înseamnă parvenitism, corupție, incultură, nepotisme, adulter în comedii, drame, farse, momente și schițe.
Nu poți să te așezi la o halbă de bere așteptând vreun tren în provincie să nu te imaginezi la masa cu față de masă cadrilată ca stând la o halbă cu Nenea Iancu. Nu poți sta la o coadă la funcționarii statului să nu dai peste vreun angajat decupat parcă din scrierile sale.
Pe Caragiale nu l-au vrut în Academia Română, prea-și bătuse joc „monșer, ca să mă-nțelegi” de tot ce era putred pe Dâmbovița și nici deputat la conservatorii democrați ai lui Take Ionescu n-a ieșit. Caragiale a fost de toate, funcționar de regie, revizor școlar, director de teatru, antreprenor de cârciumi lipsit de succes, dar mai presus de toate, un om între oamneni… în tren, la berării, prin Cișmigiu, peste tot vezi „Miticii”, „Cațavencii”, „Joițicile” și mai ales „cetățenii turmentați” care nu știu cu cine să voteze, așteptând vreun Cațavencu „cumințit” să-i învețe.
Caragiale a fost mereu într-o relație de excludere reciprocă cu banii. Abia după 50 și ceva de ani a reușit să devină moștenitorul unei rude bogate, Momoloaia, plecând la Berlin unde a murit subit la 60 de ani.
Ca în „Cănuță om sucit”, vagonul cu trupul neinsuflețit a fost decuplat mai întâi pe la Viena, mai stând pe linie moartă și prin Gara de Nord până s-au lămurit „ce și cum mă-nțelegi” de putu și Nenea Iancu să doarmă sub o lespede la Bellu…
„În vremuri ca acestea, micile pasiuni trebuie să dispară” ar părea să ne zică figura cu ochelari pince-nez. pufăind dintr-o țigară cu un „schwarz” dinainte…
The post Ziua Marelui Caragiale – 1 februarie appeared first on Stirile Olteniei.
