O exprimare mai mult sau mai puțin colocvială spune că Adolf Hitler a fost la numirea sa în calitatea de cancelar al Germaniei, la 30 ianuarie 1933. produsul unor alegeri democratice. Așa s-a spus și despre venirea lui Mussolini la putere în Italia, în octombrie 1922.
Adevărul este că Hitler cu cel puțin 6-7 ani mai devreme când publicase Mein Kampf își expusese doctrina bazată pe exterminarea evreilor, pe crimă din nevoia de spațiu vital. Și totuși, la un moment dat, un deputat social-democrat din Suedia l-a propus la Premiul Nobel pentru Pace în 1939. Hitler a apărut și pe coperta revistei americane Time pe anul 1938. Are și democrația miștourile sale, nu-i așa?
Dar oare câtă democrație mai era în 1922 în Italia sau în 1933 în Germania? Cât de democratice au fost alegerile de la finalul lui 1932? În mod formal, dezbaterea exista, insituții democratice erau, numai că discursul lui Hitler chiar dacă nu i-a adus victoria în alegeri, i-a adus nominalizarea din partea mareșalului Paul von Hindenburg. Chiar dacă nu avusese suficiente voturi, discursul public îl favoriza pe Hitler și NSDAP care marșaseră violent pe nedreptățile făcute Germaniei. Avem și azi un discurs violent centrat pe nedreptățile făcute României, chiar unii dintre cei care au fost în miezul problemei când OMV a pus mâna pe PETROM, azi acuză nedreptatea. Era Hindenburg un antisemit și un gropar al democrației? Nu era deloc un om rău, era considerat drept un erou al Germaniei în război și apoi al Republicii de la Weimar, dar era bătrân și „încărcat de ani”. Pur și simplu, mare lucru nu avea de făcut, a preferat să se lase dus de curentul stârnit de Adolf Hitler. Oricum, Președintele Germaniei, Paul von Hindenburg a murit la 2 august 1934, adică la 1 an și aproape 8 luni de la nominalizarea lui Hitler la postul de cancelar.
Și totuși, cum a ajuns insignifiantul NSDAP ca în câteva luni de la alegerile din 1932, după momentul 30 ianuarie 1933 și apoi după incendierea Reichstag-ului să devină partidul unic în Germania? Evident, democrația permite, că de asta e democrație chiar groparilor ei să îi sape liber mormântul. Asta pentru că lumea se lasă și azi sedusă de cântece de sirenă care promit „purificare” de mai multe feluri, promovarea unor teme atractive dar toxice.
Ar fi bine să medităm la înțelesul vorbelor: „Somnul rațiunii naște monștri” …
The post 30 ianuarie 1933: Mormântul democrației europene a fost săpat appeared first on Stirile Olteniei.
