La 2 sau 3 februarie 1395, a fost atestată documentar celebra Cetate a Neamțului, construtiă pe stânca Timuș, de pe Culmea Pleșului, din nord-vestul orașului de azi Târgu Neamț. A fost prezentată în poezia lui Dimitrie Bolintineanu ca reședinnță a Doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, evident, în sens poetic pentru că mama domnitorului nu mai era în viață la 1476, atunci când a avut loc lupta de la Războieni-Valea Albă, evocată în poezie.
Cetatea este amintită în contextul unei expediții a regelui Ungariei Sigismund de Luxembrug contra Moldovei la capătul căreia el nu a reușit cucerirea Moldovei.
Totuși, Ion Neculce relatează într-adevăr că Ștefan s-a retras aici, iar Mahomed al II-lea a încercat să asedieze 8 zile. Șansa moldovenilor a fost că în cetate era închis un prizonier german care era priceput la artilerie. Acesta, în schimbul eliberării, a coordonat tirul de artilerie al moldovenilor, astfel că însăși semiluna de pe cortul sultanului ar fi fost doborâtă iar asediatorii s-au retras.
Cetatea mai apare ca rezistând asediului regelui Polon Ioan Albert, după 1683, când moldovenii din cetate s-au apărat până la terminarea muniției, impresionându-l pe regele care salvase la 1683 Viena fiindcă nu mai erau decât 10 plăieși cu liderul lor un bătrân plăieș rănit. Nuvela a fost scrisă de Costache Negruzzi.
Articolul Atestarea documentară a Cetății Neamțului apare prima dată în Stirile Moldovei.
