Desi iconografia nu este o creatie artistica si poate fi calificata mai mult ca si reproducere, nu este usor sa copiezi munca altora. Iconograful foloseste prototipuri, dar spiritualitatea individuala a iconografilor este prezenta in crearea fiecarei icoane. In iconografie, personalul este mult mai subtil decat in celelalte arte si adesea scapa de observatia superficiala, desi icoanele sunt remarcabil de asemanatoare, nu gasim niciodata doua absolut identice.
Criticul de arta Thomas Merton explica faptul ca icoana reprezinta un act de contemplare. Ceea ce vedem in rugaciuna in fata unei icoane nu este o reprezentare externa a unei persoane istorice, ci o prezenta interioara in lumina, care este slaba lui Hristos, a carui experienta este transmisa in credinta de la o generatie la alta.
Simbolistica culorilor in icoane
In iconografie exista doua categorii distincte de culori. Mai intai exista alb, rosu, verde si albastru care se folosesc pentru a exprima viata, puritatea, pacea si bunatatea. A doua categorie de culori este reprezentata de negru, maro, gri si galben si sunt folosite pentru a exprima pericolul si pacatul. Credintele crestine disting trei tipuri de simboluri: nobil, de mijloc si de baza.
Ce reprezina culorile in iconografie?
Albul este culoarea care reprezinta viata vesnica si puritatea.
Albastrul reprezinta fiintele ceresti, locul Lui Dumnezeu, cerul.
Rosu simbolizeaza actiunea. In credinta ebraica, rosul reprezenta viata. Gasim acest lucru in multe carti din Vechiul Testament.
Violetul este simbolul regalitatii, al bogatiei, puterii si demnitatii preotesti.
Verdele in Sfanta Scriptura reprezinta natura si vegetatia si este prin urmare simbolul cresterii si fertilitatii. Este mentionat in Cantarea Cantarilor si in Cartea lui Ieremia. In iconografie este folosit pentru haine de martiri si profeti.
Maro reprezinta densitatea si lipsa de stralucire. Este compus din rosu, albatru, verde si negru si este folosit pentru a reprezenta solul, rocile si cladirile. Este de asemenea folosit ca simbol al saraciei si renuntarii la hainele intunecate ale calugarilor si ascetilor.
Negrul reprezinta absenta vietii, un gol. Este opusul albului. Daca albul reprezinta plenitudinea vietii, negrul este lipsa acesteia. Calugarii poarta haine negre ca simbol al renuntarii la tot ceea ce este material.
Galbenul reprezinta tristetea si este folosit in icoana Mantuitorului care este asezat in mormant. In Deuteronom este mentionat ca semn al dezastrului, al recoltei nefaste si al necazului.